Unde dorul, nu a putut să-ajungă

Demult….

a apus natura

Șicanate în mi de vise

care s-au spart

în mi de cioburi

colorate…..

Mama striga din rai

ca sa-i aduc scara, să coboare

Privirile

ca din cutii de ciocolata

pandora era aici

gardul viu, tocmai aștepta

În colțul camerei

fumegând tămâia, uitată

de preot

Tablourile din perete,

cereau ajutor……..

Și asta

nu ar fi fost suficient

dacă tatuajele, nu ar fi vorbit

pe pielea ori și cui

fiecare picătură

Cafeaua uitată…..

la magazinul din colț

tramvaiul se armoniza precum

o anaconda

adormită pe șine

Iadul era deja prea

fierbinte pentru draci

Sicrie în iarbă așteptau slujba

femei războinice

schițate pe hârtii A4

în benzi desenate

creeypasta…….

La televizor

potrivnicelor rascoale

haremuri din alte

timpuri

unde mai pui, de niște lapte cu miere

care au curs

Nemiluirea…..

într-un paradox carnal

pierdusem cheia

ce trebuia, sa-i deschid

, dorului

Vecina de la parter

își făcuse testul

fanatică ,într-un dans apocaliptic

caimacul laptelui,

uitat pe foc

jocuri de copii mimate-n gând

Pe holul spitalului, pășind

pierdut…….

Versepolis / București 2021

Autor George Sangortya

Echilibrare

Pierduți…..

în peeria

ceasului pierdut

fantoma tatei, suna la ușă

amintirile mele

băteau câmpii, ca

niște huligani

râuri de șampanie, cugeau

la canal

recurs pierdut ,la jocuri de noroc

și ochii vedeau femei

niște matroane

introvetite de pudoarea pietrelor

încinse

de la sine, cuvinte monogamice

sălbatice….

eu….

într-o beție cruntă

cum toți știau

organul sfătuitor de leacuri

Privirea mea

versurile pe hârtia pătată

de cafea

muzica mergea…..

Pe ton de Elvis Presley

mama, apăruse de

nicăieri

scuturandu-si pardesiul verde

o privire zâmbăreță

uitat în oglindă

Îmi dădusem seama, că nu avem

puțin whisky, într-o sticla

prăfuită

care am băut-o cu gheață

spre adormirea, stelelor

bolul cu supă

Radioul, își pierduse semnalul

toți strigau…..

că se oprise curentul

de trei ori pe săptămână

femei de vârsta a treia

alergau cu masca la ultima lor

spovedanie

nu știam….

că în mine, prucede un orator

ce răscolește, ambele lumi

Ascunse în deziluzii oprite

strada edenului

….trecut

după o perdea cu mesaje

inchipuite

Versepolis / București 2022

Autor George Sangortya

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe