Demult….
a apus natura
Șicanate în mi de vise
care s-au spart
în mi de cioburi
colorate…..
Mama striga din rai
ca sa-i aduc scara, să coboare
Privirile
ca din cutii de ciocolata
pandora era aici
gardul viu, tocmai aștepta
În colțul camerei
fumegând tămâia, uitată
de preot
Tablourile din perete,
cereau ajutor……..
Și asta
nu ar fi fost suficient
dacă tatuajele, nu ar fi vorbit
pe pielea ori și cui
fiecare picătură
Cafeaua uitată…..
la magazinul din colț
tramvaiul se armoniza precum
o anaconda
adormită pe șine
Iadul era deja prea
fierbinte pentru draci
Sicrie în iarbă așteptau slujba
femei războinice
schițate pe hârtii A4
în benzi desenate
creeypasta…….
La televizor
potrivnicelor rascoale
haremuri din alte
timpuri
unde mai pui, de niște lapte cu miere
care au curs
Nemiluirea…..
într-un paradox carnal
pierdusem cheia
ce trebuia, sa-i deschid
, dorului
Vecina de la parter
își făcuse testul
fanatică ,într-un dans apocaliptic
caimacul laptelui,
uitat pe foc
jocuri de copii mimate-n gând
Pe holul spitalului, pășind
pierdut…….
Versepolis / București 2021
Autor George Sangortya
Versepolis 